Am avut ocazia şi şansa de a-l cunoaşte pe Filip-Lucian Iorga la Paris şi de a-l revedea la Bucureşti, în 2011, când la iniţiativa lui, am ţinut două conferinţe în capitala României. Am apreciat foarte mult buna cunoaştere pe care o are asupra vieţii intelectuale din Franţa. Am admirat la el, de asemenea, uşurinţa cu care poate comunica în diferitele medii culturale cu care se intersectează, în ţara lui sau în afara acesteia.
Îi doresc prietenului nostru o carieră strălucită, în speranţa că marile lui calităţi intelectuale şi umane vor fi apreciate la justa lor valoare.
Jean Delumeau
Îl cunosc pe Filip-Lucian Iorga de mai bine de 15 ani. I-am urmărit evoluţia, începând cu anii de liceu la Colegiul Naţional Spiru Haret, cu cei de studenţie la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi continuând cu stagiile lui de studiu la Paris, la Universitatea Paris IV Sorbona, din timpul masterului şi al doctoratului. Găsesc foarte interesante cercetările lui Filip-Lucian Iorga despre mitologiile genealogice ale familiilor boiereşti româneşti, dar şi cele dedicate memoriei şi identităţii de familie ale descendenţilor actuali ai familiilor boiereşti şi mari burgheze româneşti. I-am prefaţat teza de doctorat, pe care a publicat-o în 2013, la Editura Humanitas, cu titlul Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române. Am descoperit în Filip Iorga, în toţi aceşti ani, un om cu capacitate de analiză şi de sinteză, perseverent şi de mare discreţie. Am mai găsit în el un om al dialogului: încă din 2005 a publicat o carte de conversaţii cu Alexandru Paleologu, Breviar pentru păstrarea clipelor, volum apreciat de cititori şi de critică. A continuat cu Le tempérament œcuménique, un volum publicat în Franţa, în care a strâns convorbirile lui cu mari istorici francezi ca Jean Delumeau, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie, dar şi cu faimosul muzician catalan Jordi Savall. Am fost eu însumi unul dintre cei intervievaţi pentru acest volum. Conversaţia noastră s-a transformat, în 2014, într-o carte de sine stătătoare, Trecutul este viu. Tot în 2014, Filip Iorga a mai publicat un volum de conversaţii cu Principele Nicolae al României, nepotul Regelui Mihai. Talentul pentru dialog şi tactul le pune la lucru Filip Iorga şi în conversaţiile lui cu urmaşii de azi ai boierimii române: de mult tact are nevoie pentru a reuşi să convingă oameni în general extrem de discreţi să destăinuie istoriile familiilor lor şi traseele lor biografice.
Filip-Lucian Iorga are un mănunchi rar de calităţi, dincolo de studii şi de cariera de până acum: e diplomat prin natura lui, e discret, perseverent, are şarm în conversaţie, e bun negociator (ştie să „lase de la el”), dar nu abdică niciodată de la valorile profunde în care crede. Are o cultură bogată şi variată, care îl ajută să navigheze cu lejeritate prin domenii şi culturi dintre cele mai variate.
Neagu Djuvara
“Filip-Lucian Iorga a 30 ans et déjà un parcours étonnamment riche d’historien et d’homme de lettres. Parfait francophone, il a notamment étudié à l’université Paris IV-Sorbonne, avant de devenir docteur en histoire à 28 ans. A son actif, plusieurs ouvrages, dont deux sortis en février 2013 : Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române (Ancêtres au choix. Voyage dans l’imaginaire généalogique des boyards roumains), publié aux éditions Humanitas, et Le tempérament œcuménique (Editions Baudelaire), suite d’entretiens avec Jean Delumeau, Neagu Djuvara, Jacques Le Goff, Jordi Savall, entre autres. Filip-Lucian Iorga parle ici de sa passion pour la généalogie, pour l’histoire de son pays, et analyse avec sensibilité et justesse le présent de la société roumaine. A la lumière du passé.”