De Mircea Ștefănescu am auzit pentru prima dată de la mătușa mea, Venera Vasilescu (1932-2013), care îi fusese soție. Venera era descendenta vechiului neam al moșnenilor Poenari din Poiana Ialomița, și a familiei aristocratice săsești von Kraus, de la Făgăraș și Codlea.
A fost acesta un cuplu de mari campioni. Mircea Ștefănescu, driver timp de 45 de ani, a câștigat 10 derby-uri de trap, un adevărat record la nivel internațional. La Hipodromul Băneasa din București a câștigat, cu iapa Straja, derby-ul din aprilie 1960, ultimul derby organizat la București, înaintea demolării splendidului hipodrom. La Hipodromul din Ploiești, Mircea Ștefănescu a câștigat derby-ul de trap în anii: 1961 – cu armăsarul Florinel; 1962 – cu armăsarul Baical; 1966 – cu iapa Silistra; 1968 – cu armăsarul Izvin; 1972 – cu armăsarul Torpedo; 1978 – cu armăsarul Helis; 1986 – cu armăsarul Coran; 1990 – cu iapa Varbita; 1991 – cu armăsarul Răsunet (fiul iepei Rațiunea).
Mircea Ștefănescu în sulky. Colecția Jockey Club Român
Însă nici soția lui nu a fost mai prejos. La 10 septembrie 1953, Venera Vasilescu a realizat, pe velodromul Dinamo din București, un record mondial la ciclism, la proba 500 m. de pe loc, cu timpul de 37 de secunde și 8 sutimi. Recordul mondial în proba de velodrom a rămas multă vreme necunoscut, pentru că Federația Română de Ciclism nu l-a anunțat la Federația Internațională de la Paris. În perioada 1950-1955, Venera Vasilescu a câștigat 28 de campionate naționale de ciclism. Ulterior, a concurat cu succes în întrecerile de motociclism de viteză pe șosea și de motocros. În 1955 și 1956 a devenit campioană națională a clasei 150 cmc, în cadrul campionatului de motociclism viteză pe circuit. A fost faimoasă în epocă și și-a câștigat admirația românilor, pentru dârzenia ei și insistența de a nu pierde în competițiile sportive, în favoarea adversarelor din Uniunea Sovietică. A primit titlurile de Maestră a sportului, la ciclism și motociclism și a fost membră a Federației Române de Ciclism și Triatlon.
Venera Vasilescu își amintea, în interviul pe care l-am înregistrat la 16 decembrie 2010, la Offenbach, lângă Frankfurt-am-Main, unde și-a trăit ultimii ani din viață, despre soțul ei și despre un moment legendar, încărcat de dramatism, al istoriei activităților ecvestre din România, petrecut la 26 martie 1961:
„Mircea alergase pe vremuri pe Hipodromul de la Băneasa, pe urmă a alergat la Ploieşti. Am citit recent despre el că a fost driverul cu cele mai multe derby-uri câştigate. La vremea lui, a fost o vedetă. Şi mie mi-au cam plăcut jocurile de noroc: pariam la curse, jucam remy, poker. Aşa l-am cunoscut şi ne-am luat. Cea mai frumoasă noapte din viaţa mea a fost atunci când caii de la Hipodromul Băneasa a trebuit să fie mutaţi la Ploieşti. S-au strâns toţi caii hipodromului şi am plecat la miezul nopţii, când nu mai era circulaţie mare. Eu cu bărbatul meu eram în frunte, fiecare în cacealcă, un sulky mai greu, de antrenament, cu roţi mai mari. Eram cap de pluton, aveam fiecare câte un felinar, şi am mers trap-trap. Pentru bieţii cai a fost greu, pentru că erau obişnuiţi să calce pe zgură, care e mai moale decât asfaltul. Când se crăpa de ziuă, am ajuns la Hipodromul din Ploieşti. Când am ajuns, eram tare obosită, fiindcă mă concentrasem, şi am adormit acolo, în fân, vreo două ore. E o noapte pe care n-am s-o uit niciodată. E foarte trist că acum Bucureştiul nu mai are un hipodrom. Expoziţia se putea face oriunde altundeva. De fapt, au vrut să distrugă un simbol. Erau acolo şi grajdurile regale. Regele avea cai de galop. Doar România egala Franţa la calitatea gazonului hipodromului. Caii erau buni, frumoşi, cu recorduri. Şi aveam şi jochei foarte buni.”
Sunt recunoscător, ca reprezentant al familiei lărgite, Clubului Sportiv Municipal, autorităților locale din Ploiești, sponsorilor și partenerilor, pentru organizarea, pe Hipodromul Ploiești, duminică 5 decembrie 2021, a Premiului „Mircea Ștefănescu”, care a onorat una dintre cele mai importante personalități din istoria trapului românesc. Premiul a fost câștigat de calul General de Bry (Franța), cu driver-ul Adrian Marciu în sulky.
Mircea Ștefănescu, al doilea din dreapta. Colecția Jockey Club Român