A trecut la cele veşnice, în Canada, Prinţul George A. Moruzi (25 aprilie 1933-16 martie 2017), urmaş direct al domnitorilor Alexandru Moruzi, Constantin Moruzi, Alexandru Mavrocordat, Nicolae Mavrocordat şi Barbu Ştirbey, urmaş prin femei al neamurilor boiereşti Cantacuzino, Ghika, Rosetti, Văcărescu şi Bibescu şi al ilustrei familii elveţiene de Weck.
Rădăcinile adânci în istoria ţării reprezentau o crimă în ochii comuniştilor, aşa că familia a fost nevoită să plece în exil. Medicul Alexandru D. Moruzi, tatăl lui George A. Moruzi, a evadat în mod spectaculos, cu un avion, din închisoarea care devenise România. După peregrinări prin Europa şi America de Sud, Moruzeştii s-au stabilit în America de Nord, iar George A. Moruzi a devenit inginer în Canada. Nu mai vorbea fluent româneşte, dar rămăsese ataşat de ţara lui. Numele domnitorilor Moruzeşti merge mai departe prin cei patru fii ai săi.
George A. Moruzi a fost unul dintre primii care au răspuns la chestionarul „Memoria elitelor româneşti” şi a rămas un constant sprijinitor al proiectului. Am avut privilegiul de a-l întâlni la Bucureşti, în iunie 2014. E unul dintre personajele cărţii „Un cântec de lebădă. Vlăstare boiereşti în Primul Război Mondial”, pe care i-am trimis-o şi despre care îmi scria, în ianuarie: „Congratulations on your new book! I have quickly flipped through it this morning when it arrived. Reading A Swan Song more slowly will certainly sharpen my Romanian. I will have lots of time to do that as the meteorologists have promised us a long, cold winter…”
A fost un om bun şi un prinţ adevărat. Am învăţat de la el că boieria nu stă doar în pedigree-ul ilustru, ci mai ales în ştiinţa vieţuirii simple, discrete, fără inutile ornamente sau urâcioase orgolii.
Dumnezeu să-l primească în Împărăţia Sa! May God bless his soul and rest him in peace! Condolences to his wife and family!
Să se odihnească în pace și condoleanțe familiei. Sper că mai există descendenți care vor ține in continuare vie memoria acestei mari familii. Așa pe neștiute ne ducem unul după altul și se sting ramurile unor familii care au contat cândva pentru România, luptând și suferind pentru progresul ei. Români de astăzi nu ar trebui să-i uitați pe înaintașii voștri.
Personal țin să mulțumesc încă odată inițiativei istoricului Filip-Lucian Iorga de a ține vie memoria fostei elite românești, memoria vechilor familii printre care se află și ale mele.
Despina Skeletti Budișteanu
Publicați și pe blog aceste frumoase scrisori ale unui moșnean — am prinde de veste mai repede de ele — din cîte putem vedea, nu ați mai scris acolo din 2014!
recitit frumoasa scrisoare: vlăstarele Prințului Moruzi sînt cu toții bărbați — ar trebui să avem de unde!
Acum scriu mai des in “Scrisorile unui mosnean”, pe acest site, decat pe blogul “Poiana Mosnenilor”. Multumesc pentru interes!
Dumnezeu Sa-l odihneasca !